Alopecie – afectiune cutanata caracterizata prin absenta firelor de par, fie doar la nivelul scalpului, fie pe intreaga suprafata cutanata.
Alopecii Necicatriciali Difuze
A. necicatriciale-absenta firelor de par iar tegumentul din zona afectata este de aspect normal. Aceasta se clasifica in:
Alopecia neonatala
– dupa nastere, la copii persista la nivelul pielii capului peri fetali, numiti vellus, acestia se schimba la 6 luni cu peri zisi intermediari.
Alopecia pubertara
– pana la pubertate persista parul intermediar, o data u modificarile endocrine specifice pubertatii ac par este inlocuit cu peri asa zisi definitivi.
Alopecia gravidica
– dupa nastere se produce frecvent o reducere a nr firelor de par ”efluvium post partum”, care se remediaza insa sponan, in lunile urmatoare.
Alopecia androgenetica
– reprezinta o forma de cadere progresiva a parului, genetic determinata, care apare la majoritatea barbatilor si la o parte din femei, debutand la nivelul tamplelor sau regiunii parietale, cu retragerea marginii fronto-temporale de insertie a parului.
Factorul genetic
– factorul familial are o deosebita importanta in determinarea bolii. Gravitatea bolii manifeste depinde de nr rudelor de gr. I si II care prezinta ac forma de alopecie. Prezenta alopeciei androgene la mama sau sora reprezinta un important factor de risc. Femeile cu forme severe au fii mai intens afectati de boala in comparatie cu barbatii cu ac forme severe de boala.
Factorul hormonal androgen
– rolul hormonilor androgeni in patogenia ac afectiuni este demonstrat deplin. Distributia receptorilor androgeni in dfiferite regiuni ale scalpului influenteaza tipul si severitatea alopeciei androgenetice (A.A.) Cantitatea ac receptori androgeni variaza intre reg frontala si occipitala fiind de 1,5 ori mai mare la nivelul reg frontale.
De multe ori, femeile cu A.A. prezinta ovare polichistice. Deasemenea in perioada de menopauza, unele dintre ele incep sa manifeste ac forma de alopecie datorita disparitiei efectul hormonilor estrogeni de a contracara h.androgeni.
Hipersecretia seboreica
– dupa unii autori, are un rol agravant, dar exista si cazuri de seboree abundenta care nu produce A.A.
Clinic:
AA. debuteaza la nivelul reg fronto-temporale bilateral. Primele semne de AA atat la barbat cat si la femeie sunt reprezentate de subtierea firelor de par, mai des la nivel frontal si al vertexului. Pielea alopecica nu prezinta modificari de tip atrofic iar gl sebacee nu sunt modificate nici morfologic, nici functional, in sensul reducerii secretiei. Dimpotriva la unii pacienti exista o hipersecretie sebacee care da pielii alopecice un aspect “gras”, de piele unsa, iar firele de par restante sunt si ele onctuoase.
Chiar daca patogeneza este deobicei aceeasi la barbat si la femeie, prezentarea clinica este diferita la cele 2 sexe:
La barbati
– debuteaza in jurul varstei de 20 ani, la 5% din indivizi, initial la nivelul reg fronto
– temporale (tipul I),
– la 30 de ani incepe sa cada parul in crestet (vertex) tipul II,
– spre 40 de ani – alopecia vertexului se extinde ajungand la frunte – tipul III,
– iar la 50 de ani, 1/2 din reg fruntii este lipsita de par, zona fara par intinzandu – se pana la vertex – tipul IV,
– dupa 55 ani – poate cuprinde cea mai mare parte din pielea capului, ramanand par doar la liziera (margine) cunoscuta si sub numele de “calvitie hipocratica”- tipul V.
La femei
– caderea parului se produce difuz la nivelul reg parietale. Ludwig a descris 3 tipuri de AA cu localizare la nivelul reg parietale si fronto-temporale. Rarirea parului este difuza si progresiva dar nu evolueaza spre caderea totala a parului asa cum se intampla la barbati.
Debutul alopeciei se poate situa fie timpuriu, dupa 20 de ani si atunci are aspectul AA parietale, fie o data cu menopauza si atunci localizarea AA este temporo-parietala asemanatoare celei masculine.
Atentie – in ultima vreme se poate observa AA la fetite cu varste tot mai mici, la 13-14 ani, fara alte semne, de hirsutism sau virilizare si fara modificari hormonale.
Trebuie controlati si alti factori care pot determina alopecie difuza asociata AA:
– functie tiroidiana: TSH, T3, T4
– fierul seric si feritina
– hemograma completa
Evolutie si Prognostic
– Evolutia este progresiva. Rimtul de evoluie nu poate fi prevazut. Debutul la varsta mica, 20 ani, prezenta AA la ambii parinti sau la un parinte si frate, sora sunt factori de prognostic prost in sensul unei progresiuni mai rapide.
– la femei intrarea in menopauza agraveaza boala deorece dispar h.estrogeni care au rol in contracararea androgenilor.
Tratament:
Tratarea AA prezinta reale probleme daca avem in vedere faptul ca nu putem influenta factorul genetic care se pare ca are rolul major.
Dezvoltarea noilor metode de tratament, bazate pe cercetari amanuntite privind rolul metabolismului h.androgeni in ac forma de alopecie, asigura rezultate promitatoare si au devenit in scurt timp prima optiune in tratamentul efectiv al AA.
Daca pacientii sunt lasati netratati, viitorul lor raspuns la tratamentul medical scade progresiv. Aceasta indica faptul ca un tratament timpuriu si preventia sunt foarte importante.